Discuți cu cineva pe varii subiecte – conversația e plăcută și interesantă, subiectele curg dintr-unul în altul. Nu sunteți pe aceeași lungime de undă pe toate temele dar explorați curioși și discuția decurge fain. La un moment dat, ajungeți la un subiect contencios – brexit, Trump, vaccinare. Nu sunteți de acord. O parte dintre oameni se opresc aici – de ce să strici bunătate de relație și conversație intrând într-un astfel de subiect? O parte continuă, iar discuția devine ceartă. Ego-urile se inflamează invariabil; colocutorii sunt indignați de incapacitatea celuilalt de a recunoaște absurditatea ideilor susținute.
Cu un dram de noroc, vă întâlniți din nou pentru o nouă ceartă – căci pe amândoi vă entuziasmează duelurile verbale
În majoritatea cazurilor, încercați să evitați subiecte de genul pe viitor.
Cu un strop de ghinion discuția reușește să vă îndepărteze. Vă pierdeți un partener fain de conversație.
Rar, foarte rar, cineva își schimbă părerea.
Și e păcat fiindcă în principiu încercăm să convingem nu ca să câștigăm, ca să ne dominăm oponentul intelectual, ci ca să facem pași cu partenerul de conversație înspre o lume mai bună.
De ce totuși se ajunge la ceartă?
Subiectele astea sunt stigmatizate și reușesc să stigmatizeze omul. Nu există cireșari și vișiniști, dar avem brexiters și remainers, vacciniști și antivacciniști. Toate părerile noastre ne definesc, doar că cele pe subiecte tabu, ne definesc parcă mai mult. De asta sunt și subiecte tabu – pentru că discutându-le, riscăm nu să atacăm ideea, ci persoana care o susține.
Pesemne cineva care e suporter Trump, brexiter sau antivaccinist a îndurat multă ocară de la tabăra cealaltă, și a îndurat-o împreună cu toți ceilalți suporteri. Asta i-a oferit o identitate de grup, a format o persona comună – în care acum omul găsește siguranță. NOI îți înțelegem necazurile și suntem de acord cu tine. EI îți zic doar că ești idiot.
Asta înseamnă că atunci când intri în conversație cu cineva dintr-o altă tabără deja l-ai încadrat în celălalt grup, deja știi cam ce „argumente” o să aducă, și deja ți-ai amintit ce crede și spune respectiva tabără despre oameni ca tine.
Pleci în conversația asta fără speranță la empatie, pregătit de conflict.
E greu de convins cineva cu o astfel de atitudine.
Bun – și ce ai putea să faci?
Surprinde-ți partenerul de conversație. Recunoaște durerea acestuia. Nu e nevoie să admiți că argumentele sunt rezonabile dacă nu crezi asta. Nu e nevoie să fii de acord cu concluzia acestuia. Dar arată-i omului din fața ta că îți pasă. Recunoaște suferința/necazul/durerea.
Să recunoști necazul cuiva e ușor de făcut. Să îți dai seama care e acela specific e greu pentru că cere să faci ceva deosebit de dificil într-o astfel de conversație – să asculți.
Și e greu, pentru că atunci când creierul nostru e setat pe modul belicos „pune la pământ argumentele celuilalt” – nu prea ne pasă să ascultăm cu adevărat. Ascultăm doar ca să vedem cum putem să dezmembrăm argumente. Nu ascultăm ca să înțelegem omul din fața noastră.
Într-o astfel de conversație încearcă să pleci la drum dintr-un loc de curiozitate. Să explorezi, să cauți, să afli.
Iar apoi, după ce ai ascultat și crezi că înțelegi amarul omului, spune-i: „Hei, îmi dau seama că e teribil de frustrant pentru tine să nu ai siguranța locului de muncă, pot să înțeleg asta. Îmi dau seama că în contextul acesta e derajant să tot auzi de sute de oameni din alte țări care vin să muncească aici, la doi pași de tine”.
Așteaptă confirmare de la partenerul tău de conversație și pleacă la drum cu discuția din punctul acela. Așa, permiți mecanismelor defensive, evazive sau agresive să se topească încet și să dea curs unei conversații mai oneste și cu șanse ca cineva să își schimbe părerea.
Nu e facil să ai astfel de conversații, iar uneori să asculți ce par a fi absurdități poate fi o sarcină herculeană. Însă ascultând cu atenție și intenție, și recunoscând suferința celuilalt îți oferă un punct de plecare diferit. Unul care nu se termină cu un zid insurmontabil.
Și da, e nevoie de practică – și pentru ascultare, și pentru comunicarea de după. Vestea bună e că poți practica într-un spațiu sigur și cu un partener concentrat pe a-ți facilita acest proces. La Argument Antrenament fix asta facem. Tocmai de aceea îți propun să te antrenezi cu mine.
